Un deșert de întrebări... Un pustiu de chemări...

Și devine interesant cînd te aștepți mai puțin. Dar pentru cine? Pentru că acum nu mi-i chiar de glumă. De ce să mă ascund după idealul altuia? Cine sunt eu? Vai, cît de hamletian… Știam, da, știam, oare mai am idee? Aceste neîntîmlări care de fapt țin de un inconștient, nu, mai bine de niște vise care nu se pot realiza, dar de care vise vorbesc? Ce prostii! Nu există astfel de vise pentru că ar însemna să mă sacrific pentru un nimic, să mă dedau unor ademeniri insuflate mie de mine însumi. Dar ce știe? E oare adevărat sau fals? Pentru că nu găsesc noimă de sens cînd vorbește în vînt, e absurd. Dar este explicabil in materie de ce va deveni în viitor pentru că nu are să poată niciodată să-și exprime punctul său de vedere, de fapt îi va fi interzis, altfel nu va fi echitate și libertate. Paradoxal, dar adevărat. A citit oare vreun Preda? Eee, poate că da, dar ce a înțeles? A căscat oare bine ochii? A văzut oare multitudinea sensurilor și maniera de exprimare aproape perfectă, deoarece nu rămîn nelămuriri (doar în cazul în care ești cu totul incult, dar să nu uităm că e oglinda inteligenței!)? Ar putea să zică și ființa în cauză ceva mai concret? Pentru că se ascunde după metafore… ca și mine, dar nu, eu ca ea, mai bine zis. Am impresia că este molipsitoare această boală… dar e temporar. Și să continuăm… care e părerea acestei ființe? Are vreo una?  De cîte ori a zis ceva am descoperit doar fraze preluate din evident, din ceva demult demonstrat și concludent. Are dreptate? Are. De ce? Pentru a zis astfel și mulți alții ce au rămas în istorie, alții ce în viața lor nu avut atîtea recunoștințe, alții ce s-au sacrificat, alții ce nu au descoperit înțelegere din partea altora și au fost nevoiți singuri să creadă în propriul lor ideal, fără să-l laude pentru teama de-a nu fi ghilotinați. Însă, aici se ivește o cu totul altă imagine, expresivitatea, plenitudinea, greutatea, și sensul cuvintelor ei preiau mărimi colosale, aprecieri ”de valoare”. Nu sunt obiectivă? Evident! Cui să-i fac eu dreptate? De parcă am primit-o eu! Inadmisibil ce a făcut! Un joc cinstit și curat nu se plănuiește după cortină, ieși pe scenă și confestă! Nu afirm că vei cădea, dar măcar să-ți aud punctul de vedere, pentru că serios nu regăsesc nici unul.

 Absurdități… cîndva le voi explica… astăzi nu mai am puteri. Cică ”neîntîmplări”, pfff, roadă de iluzii și imaginări ireale; am ce face, peste cap am de lucru, dar nu mă trage, ce să-i fac? Dacă ești plus te atrage acel minus, dar ce vei face cu el? E doar un delict, te otrăvești în van, ia-te de mînă cu cei ca tine. Doar știu că nu am nimic în comun, dar tot mai împing muntele acesta bătrîn. Poate este ceva light, o simplă încercare… dar atunci mă tem de viitor, infiorător.