Zadarnic mă-nspirai din roz,
E-un alt melodic pur izvor,
E-o altă lume minunată
În care m-am lăsat prădată.
S-au perimat vise trecute,
Dar știu, cindva, erau mai multe,
Se ghibușeau naive-n minte,
Nu se opreau să se frămînte.
Iar astăzi tragic le-am uitat,
Un sumbru gînd cutremurat.
M-am înarmat cu dulci iluzii,
În vis mă pierd sub lungi perfuzii.
M-am rătăcit în propriul drum,
Astăzi din el rămase scrum,
Nici o cărare prin cenușă,
Nici o scăpare, nici o ușă.
Doar întuneric rece trist.
S-au prăbușit așa subit
În mine-ambițiile vitale,
Acum - amenințări fatale.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu