Înger

Doar când te uiți la cer uimit

Mai trec prin gând raze de dor,

Iar stând pe piatră neclintit

Privești și nu mai vezi cel nor.

Cu el plecat-au toate gânduri,

Și nu va reveni nicicând

Și lacrimi vor vedea pământuri

Din cer cu patimă căzând.

Și vei cerca atunci să cauți

În amintiri doar suferințe

Dar le-ai uitat și vezi să lauzi

Un nor ce ți-a redat ființa.

Și au căzut lacrimi curate

Hrănit-au solul sec și gol

În schimb durerile-s furate

De-un înger preschimbat în nor.

 O boltă largă și senină

Deasupra-tot acum răsare

Un curcubeu o face plină

De-un lan de flori multicolore.

Și razele de dor trecute

Iubesc lumina unui soare

Numai speranțe îți aduce,

Lăsând trecutul ce dispare.