În raze albe, mari și-acum - orbesc de tot.
Un licăr straniu și puternic străpunge cristalinul,
De nu mai văd nimic, nici chiar măcar pe mine.
Și brusc îmi cad pleoape, grele de-o durere
Și strîns le țin boțite, doar aer de cădere.
Un vînt suflă din spate
Și zbor cu el departe.
Un întuneric greu de nu mai văd nimic, și eu
Cu ochii larg închiși văd îngeri și un mare zeu
Iar stele mari și mici, lucesc a lui privire,
Mă-ndeamnă să-l urmez, doar fără o clipire.
Atunci deschis-am speriată ochii
Și n-am văzut nimic - Utopii!
Doar o lumină vagă strălucea
Și-un întuneric calea-mi arata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu