Tunel

Să strig nu pot, să fug la fel
Blocată stau într-un tunel
La capătu-i ce doar creează
Un gol total și nici o rază.

Aer proaspăt de-aș simți
Un rece vînt de-ar fi să-nspir,
Dar e o beznă peste tot
Chiar și timpul stă în loc.

Pe cineva să chem aș vrea,
Dar nu-mi răsună vocea mea
Și vreau să-i zic și să-i vorbesc
Nu simt nimic, doar asurzesc.

Să fie asta oare-un vis?
Dar știu că nu, m-aș fi trezit.
Atunci cum pot eu să mai zic?
Ce simt eu cui să mai explic?

Să strig aș vrea, să fug la fel
Să explodez - spirit rebel
Să radiez în cîmp de flori,
Să simt lumina cea din zori.

Dar mă trezesc și văd ceva
Un întuneric trist și negru
De m-ar cuprinde cineva
Doar brațe singure și grele.

Nu-i nimic sau nimic este?
Nimic nu-i rupt ca din poveste
Nimic - el este - acuma nu-i,
Nimic el lasă-n urma lui.

Să strig eu pot, să fug la fel
Însă în vise de copil
Cînd fugi, te bucuri și visezi
În lan de flori frumos dansezi.