Tremură sub a poetului peniță,
Dar stă cuminte și ascultă
În alb și negru devenind pestriță.
O pagină de cuvinte aromate
Îmbibate de-un parfum fragil,
O pagină de versuri sidefate
Șlefuite de geniul febril.
Un orator dă sunet celor rime
Și se preling într-un văzduh ușor
Vibrațiile devin ca pantomime
O muzică ce-o simt și o ador.
O mare de cuvinte fără sens
Idealizează opera genială
Ce-ar merita tăcerea în prezent
Ce-ar venera creația magistrală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu